înveselire
română
Etimologie
Din a (se) înveseli.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ve.se'li.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înveselire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înveselire | înveseliri |
| Articulat | înveselirea | înveselirile |
| Genitiv-Dativ | înveselirii | înveselirilor |
| Vocativ | înveselire | înveselirilor |
- acțiunea de a (se) înveseli și rezultatul ei; veselie, bună dispoziție.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online