înveselire

română

Etimologie

Din a (se) înveseli.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ve.se'li.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înveselire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înveselire	înveseliri
Articulat	înveselirea	înveselirile
Genitiv-Dativ	înveselirii	înveselirilor
Vocativ	înveselire	înveselirilor

1. acțiunea de a (se) înveseli și rezultatul ei; veselie, bună dispoziție.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online