înveselitor

română

Etimologie

Din a (se) înveseli + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ve.se.li'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înveselitor
Singular Plural
Masculin înveselitor înveselitori
Feminin înveselitoare înveselitoare
Neutru înveselitor înveselitoare
  1. care înveselește, care produce veselie, bună dispoziție.


Traduceri

Referințe