română

Etimologie

Din franceză serviette.

Pronunție

  • AFI: /ʃer'vet/


Substantiv


Declinarea substantivului
șervet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șervet șervete
Articulat șervetul șervetele
Genitiv-Dativ șervetului șervetelor
Vocativ șervetule șervetelor
  1. bucată pătrată sau dreptunghiulară de pânză de in, de bumbac etc. întrebuințată la masă pentru ștersul gurii.
  2. (p.ext.) bucată dreptunghiulară de pânză de in, de bumbac etc. folosită în bucătărie pentru ștersul veselei, tacâmurilor etc.
  3. (pop.) prosop, ștergar.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe