șnurui

română

Etimologie

Din șnur + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /ʃnu.ru'i/

Verb

Conjugarea verbului șnurui
Infinitiv	a șnurui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	șnuruiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să șnuruiască
Participiu	șnuruit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite.

Cuvinte derivate

• șnuruire
• șnuruit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online