șnur

română

Etimologie

Din germană Schnur.

Pronunție

• AFI: /ʃnur/

Substantiv

Declinarea substantivului șnur
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șnur	șnururi
Articulat	șnurul	șnururile
Genitiv-Dativ	șnurului	șnururilor
Vocativ	șnurule	șnururilor

1. sfoară (îmbrăcată în mătase colorată, în fir etc.), de obicei răsucită în două sau în trei, întrebuințată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; șiret.
2. ansamblu de fire electrice (foarte) flexibile, izolate între ele și strânse într-un înveliș protector, folosit pentru racordarea la rețea a lămpilor portative, a fiarelor de călcat, a aparatelor de radio etc.

Cuvinte derivate

• șnurceramică
• șnurui
• șnuruleț

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online