română

Etimologie

Din slavă (veche) šĩpŭtŭ.

Pronunție

  • AFI: /'ʃo.pot/


Substantiv


Declinarea substantivului
șopot
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șopot șopote
Articulat șopotul șopotele
Genitiv-Dativ șopotului șopotelor
Vocativ șopotule șopotelor
  1. zgomot ușor produs de curgerea apei, de bătaia vântului, de frunze etc.
  2. zgomot de glasuri care șoptesc; (p.ext.) vorbire în șoaptă.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe