șopti
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /ʃop'ti/
Verb
Conjugarea verbului șopti | |
Infinitiv | a șopti |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
șoptesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să șoptească |
Participiu | șoptit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz. și intranz.) a vorbi încet, în taină, a spune ceva în șoaptă.
- Nu știu ce au șoptit.
- I-a șoptit ceva la ureche.
- (v.tranz.) a comunica ceva vorbind încet (să nu audă alții); a sufla.
- A șoptit ceva pe care nu l-am înțeles.
- (fig.) a murmura, a susura, a fremăta.
Sinonime
- 1: șușoti, (pop.) șopăcăi, șopăi, șușui, (reg.) șoșoni, (prin Olt. și Munt.) pupui, (prin Olt.) șoporoi, (Transilv. și Mold.) șopoti
- 2: murmura
- 3: -i sufla, (fig.) -i strecura
Antonime
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Expresii
- A șopti în barbă = a murmura ceva în șoaptă, ca pentru sine
Traduceri
a vorbi în șoaptă
|
|