știrb

română

Din slavă (veche) štrŭbŭ.

Declinarea adjectivului știrb
	Singular	Plural
Masculin	știrb	știrbi
Feminin	știrbă	știrbe
Neutru	știrb	știrbe

căruia îi lipsește unul sau mai mulți dinți.
(despre vase) care are marginea spartă, ciocnită; căruia îi lipsește o bucățică din margine; ciobit.
(despre instrumente de tăiat) cu tăișul tocit; căruia îi lipsește o bucățică; (p.ext.) ciuntit, trunchiat.