știrbi
română
Etimologie
Din știrb.
Pronunție
- AFI: /ʃtir'bi/
Verb
| Conjugarea verbului știrbi | |
| Infinitiv | a știrbi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
știrbesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să știrbească |
| Participiu | știrbit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a-și pierde dinții, a deveni știrb.
- (v.refl.) (despre vase de gospodărie și alte obiecte) a pierde o părticică din margine; a se ciobi; (despre instrumente de tăiat) a avea lipsă o părticică (sau mai multe) din muchia tăișului; a se toci; (p.ext.) a se ciunti.
- Am știrbit o farfurie.
- (v.tranz.) (fig.) a diminua valoarea, prestigiul cuiva; a nesocoti, a încălca (o lege, un drept etc.); a aduce prejudicii cuiva.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online