șușoti

română

Variante

• șoșoti

Etimologie

Formație onomatopeică. Confer franceză chuchoter.

Pronunție

• AFI: /ʃu.ʃo'ti/

Verb

Conjugarea verbului șușoti
Infinitiv	a șușoti
Indicativ prezent pers. 1 sg.	șușotesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să șușotească
Participiu	șușotit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a vorbi încet, în șoaptă; a șopti (cuiva) la ureche; (p.ext.) a vorbi în taină.
2. (v.intranz.) (despre ape, frunze etc.; la pers. 3) a produce un zgomot ușor și uniform; a șopti.

Cuvinte derivate

• șușoteală
• șușotire
• șușotit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online