taină
Vezi și : Taina, taína, taina, täina, täinä |
Etimologie
Din slavă (veche) tajna.
Pronunție
- AFI: /'taj.nə/
Substantiv
Declinarea substantivului taină | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | taină | taine |
Articulat | taina | tainele |
Genitiv-Dativ | tainei | tainelor |
Vocativ | taină | tainelor |
- ceea ce este neînțeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească; mister.
- minune, miracol; poveste minunată.
- secret.
- (fig.) loc ascuns, tăinuit; ascunzătoare, tainiță.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adj. și adv.) (înv.) De taină = intim, particular.
- (în religia creștină) Cina cea de taină = masa luată de Hristos cu apostolii săi, în seara dinaintea răstignirii.
- (loc.adv.) În taină = pe ascuns, secret; discret.
Expresii
- A sta de taină = a întreține o conversație cu caracter intim
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online