șugubină

română

Etimologie

Din slavă (veche) dušegubina.

Pronunție

• AFI: /ʃu.gu'bi.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului șugubină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șugubină	șugubine
Articulat	șugubina	șugubinele
Genitiv-Dativ	șugubinei	șugubinelor
Vocativ	șugubină	șugubinelor

1. (înv.) păcat grav; nelegiuire, crimă.
2. amendă percepută în timpul evului mediu, în țările românești, pentru omucidere, tâlhărie sau adulter.
3. (reg.) necaz, nenorocire.

Cuvinte derivate

• dușegubină
• șugubinar

Expresii

• A da (sau a fi) de șugubină = a da (sau a se face) de rușine, a (se) face de râs, de ocară

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online