țanc

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție

• AFI: /ʦank/

Interjecție

1. (adesea repetat) cuvânt care redă un zgomot ascuțit, metalic.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Substantiv

Declinarea substantivului țanc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țanc	țancuri
Articulat	țancul	țancurile
Genitiv-Dativ	țancului	țancurilor
Vocativ	țancule	țancurilor

1. (reg.) bețisor cu mai multe crestături, cu care se măsoară laptele la stână sau țuica în cazan.

Locuțiuni

• (loc.adv.) La țanc = la timp, la momentul potrivit.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din germană Zinken (dialectală Zanken).

Substantiv

Declinarea substantivului țanc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țanc	țancuri
Articulat	țancul	țancurile
Genitiv-Dativ	țancului	țancurilor
Vocativ	țancule	țancurilor

1. (reg.) vârf ascuțit și înalt de stâncă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cant

Referințe

• DEX '98 via DEX online