țincar

română

Etimologie

Din ținc + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ʦin'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului țincar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țincar	țincari
Articulat	țincarul	țincarii
Genitiv-Dativ	țincarului	țincarilor
Vocativ	țincarule	țincarilor

1. (reg.; depr.) copil, țânc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cârnit
• crinta
• criant
• înțarc
• răcnit

Referințe

• DEX '98 via DEX online