țistui

română

Etimologie

Din țist + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /ʦis.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului țistui
Infinitiv	a țistui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	țistuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să țistuiască
Participiu	țistuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și intranz.) a recomanda sau a impune cuiva tăcere (prin folosirea interjecției „țist”).
2. (v.tranz.) a domoli, a potoli (pe cineva).
3. (v.intranz.) (despre gloanțe) a șuiera.

Cuvinte derivate

• țistuială
• țistuitură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• șițuit

Referințe

• DEX '98 via DEX online