țugui

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ʦu.gu'i/

Substantiv

Declinarea substantivului țugui
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țugui	țuguie
Articulat	țuguiul	țuguiele
Genitiv-Dativ	țuguiului	țuguielor
Vocativ	țuguiule	țuguielor

1. vârf de deal sau de munte; creștet, pisc; (p.gener.) vârful ascuțit al unor obiecte; țuguitură, țuțui.

Cuvinte derivate

• țuguia

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online