pisc
română
Etimologie
Onomatopee.
Pronunție
- AFI: /pisk/
Interjecție
- (adesea repetat) cuvânt care imită strigătul caracteristic al unor păsări, mai ales al puilor de pasăre.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Substantiv
| Declinarea substantivului pisc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pisc | piscuri |
| Articulat | piscul | piscurile |
| Genitiv-Dativ | piscului | piscurilor |
| Vocativ | piscule | piscurilor |
- vârf ascuțit (și golaș) de munte sau de deal, dominând o vale sau o depresiune; piscan.
- capătul din față, ascuțit și încovoiat în sus, al unei ambarcații.
- (pop.) parte a carului (sau a saniei) de care se fixează proțapul.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online