pisc

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție

• AFI: /pisk/

Interjecție

1. (adesea repetat) cuvânt care imită strigătul caracteristic al unor păsări, mai ales al puilor de pasăre.

Cuvinte derivate

• piscui

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Substantiv

Declinarea substantivului pisc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pisc	piscuri
Articulat	piscul	piscurile
Genitiv-Dativ	piscului	piscurilor
Vocativ	piscule	piscurilor

1. vârf ascuțit (și golaș) de munte sau de deal, dominând o vale sau o depresiune; piscan.
2. capătul din față, ascuțit și încovoiat în sus, al unei ambarcații.
3. (pop.) parte a carului (sau a saniei) de care se fixează proțapul.

Cuvinte derivate

• piscan
• pisculeț
• piscușor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online