țuguia

română

Etimologie

Din țugui.

Pronunție

• AFI: /ʦu.gu'ja/

Verb

Conjugarea verbului (se) țuguia
Infinitiv	a (se) țuguia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) țuguiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) țuguieze
Participiu	țuguiat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a se ascuți, a se subția spre vârf; a se înălța ca un țugui.
2. (v.tranz.) a strânge buzele, rotunjindu-le și întinzându-le înainte.

Cuvinte derivate

• țuguiat
• țuguiere
• țuguitură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• guițau

Referințe

• DEX '98 via DEX online