Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
buză
Buze

română

Etimologie

Cuvânt autohton. Confer albaneză buzë.

Provine probabil din bot sau latină botum ("bot"), cu sufixul -ză (ca în căcărează, gălbează, coacăză, pupăză etc.).

Pronunție

  • AFI: /ˈbu.zə/


Substantiv


Declinarea substantivului
buză
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ buză buze
Articulat buza buzele
Genitiv-Dativ buzei buzelor
Vocativ ' '
  1. fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinții.
    Buza de sus.
  2. margine a unei răni pricinuite de o tăietură adâncă.
    Buza urciorului.
    Buza unei răni.
  3. margine a unor obiecte, a unor vase.
    Buza străchinii.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (fam.) A rămâne cu buzele umflate = a rămâne înșelat, dezamăgit în așteptările sale
  • A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare, a se căi
  • A sufla (sau a bate) în (sau din) buze = a rămâne păgubaș; a fluiera a pagubă
  • A se șterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit să renunțe la ceva
  • A-i crăpa (sau a-i plesni, a-i scăpăra, a-i arde cuiva) buza (de sau după ceva) = a avea mare nevoie (de ceva)
  • A-și linge buzele (după ceva) = a pofti, a râvni (ceva)
  • A lăsa (sau a pune) buza (în jos) = (mai ales despre copil) a fi gata să izbucnească în plâns
  • (rar) Plin (până în) buză = foarte plin, plin ochi


Traduceri

Referințe