Ekel
(Deutsch)
Etimologie
Din germana veche ekel, eckel < germana medie de jos ēkel.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului der Ekel | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ | der Ekel | die Ekel |
Acuzativ | den Ekel | die Ekel |
Dativ | dem Ekel | den Ekeln |
Genitiv | des Ekels | der Ekel |
Sinonime
Cuvinte derivate
Substantiv
Declinarea substantivului der Ekel | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ | der Ekel | die Ekel |
Acuzativ | den Ekel | die Ekel |
Dativ | dem Ekel | den Ekeln |
Genitiv | des Ekels | der Ekel |
- (fam.) persoană respingătoare, scârboșenie