Greață

română

Etimologie

De la greu, sau mai curând de la grea, cu sufixul abstract -eață (DAR). Derivare directă din latină gravĭtĭes (Byhan 353) sau grevĭtĭa (Pușcariu 732; Candrea-Dens., 758; REW 3855) este mai puțin probabilă.

Pronunție

  • AFI: /'gre̯a.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
greață
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ greață grețuri
Articulat greața grețurile
Genitiv-Dativ greții grețurilor
Vocativ ' '
  1. senzație neplăcută, adesea însoțită de vărsături, reprezentând reacția unor receptori nervoși din cavitatea abdominală la diverși agenți.
    A mâncat ceva care i-a produs greață.
  2. (fig.) sentiment de scârbă, de dezgust, de silă față de cineva sau de ceva.
  3. (argou, fig.) persoană dezgustătoare/josnică.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe