dezgust
Etimologie
Din prefixul dez- + gust (după franceză dégoût).
Pronunție
- AFI: /dez'gust/
Substantiv
Declinarea substantivului dezgust | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | dezgust | invariabil |
Articulat | dezgustul | invariabil |
Genitiv-Dativ | dezgustului | invariabil |
Vocativ | ' | ' |
- aversiune pentru mâncare sau, p. ext., pentru un lucru, o persoană etc.
- Simte un dezgust de neînvins.
Sinonime
- aversiune, greață, îngrețoșare, oroare, repulsie, scârbă, silă, (livr.) repugnanță, (rar) nesuferire, (pop. și fam.) lehamite, (înv.) urât, (pop. fig.) saț
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
repulsie față de unele alimente etc.
|
|