germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana medie de sus zwīc < germana veche de sus zwīg.

Pronunție

  • AFI: /ʦvai̯k/


Substantiv


Declinarea substantivului
der Zweig
m. Singular Plural
Nominativ der Zweig die Zweige
Acuzativ den Zweig die Zweige
Dativ dem Zweig(e) den Zweigen
Genitiv des Zweig(e)s der Zweige
  1. (bot.) rămurea, rămurică, crăcuță, crenguță; (gener.) ramură, creangă
    Abgebrochene Zweige lagen am Boden.
  2. (p. ext., fin.) branșă, domeniu, ramură, specialitate
    In welchem Zweig sind Sie tätig?

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Referințe