(italiano)

Etimologie

Din verbul abbagliare („a orbi cu lumină, a chiorî”).

Pronunție

  • AFI: /abˈbaʎʎo/


Substantiv

abbaglio m., abbagli pl.

  1. (livr.) năucire, buimăcire
  2. (fig.) boacăn, gafă, eroare, greșeală
    ho preso un abbaglio

Sinonime

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din verbul abbagliare („a orbi cu lumină, a chiorî”) +‎ -io (frecventativ).

Pronunție

  • AFI: /abbaʎˈʎio/


Substantiv

abbaglio m., abbagli pl.

  1. (rar) privire intensă și furioasă

Etimologie

Din abbagliare.

Pronunție

  • AFI: /abˈbaʎʎo/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru abbagliare.

Referințe