Etimologie

Din chior.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
chiorî
Infinitiv a chiorî
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
chiorăsc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să chiorască
Participiu chiorât
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; (p.ext.) a-i slăbi sau a face să-i slăbească cuiva vederea sau să nu mai vadă (temporar).
  2. (v.intranz. și tranz.) (reg.) a orbi.
  3. (v.tranz.) (fig.) a încercaînșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut).
  4. (v.refl.) (fam.) a se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba.
  5. (v.intranz.) (fig.) (despre surse de lumină) a da o lumină foarte slabă.


Traduceri

Anagrame

Referințe