adjutant

Vezi și : Adjutant

Adjutanți

română

Etimologie

Din franceză adjudant.

Pronunție

• AFI: /ad.ʒu'tant/

Substantiv

Declinarea substantivului adjutant
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	adjutant	adjutanți
Articulat	adjutantul	adjutanții
Genitiv-Dativ	adjutantului	adjutanților
Vocativ	adjutantule	adjutanților

1. (mil.) ofițer atașat unui comandant sau unui șef militar într-o unitate militară, îndeplinind atribuții similare unui secretar; ofițer care face parte dintr-un stat-major; aghiotant.
2. (ieșit din uz) grad pentru personalul aviatic corespunzător plutonierului; persoană având acest grad.
3. (mil.) cel mai mare grad de subofițer; persoană având acest grad.

Sinonime

• 1: (înv.) aghiotant
• 2: (mil.) plutonier adjutant

Cuvinte derivate

• adjutantură

Traduceri

ofițer care îndeplinește pe lângă un șef militar atribuții corespunzătoare unei funcții de subofițer

albaneză: adjutant (shqip) m. cehă: pobočník (čeština) m. engleză: adjutant (English) esperanto: adjutanto (Esperanto) finlandeză: adjutantti (suomi) franceză: adjudant (français) m. germană: Adjutant (Deutsch) m. italiană: aiutante (italiano) m.

occitană: adjudant (occitan) m. poloneză: adiutant (polski) portugheză: ajudante (português) m. rusă: адъютант (русский) (ad'jutánt) m. spaniolă: ayudante (español) m. suedeză: adjutant (svenska) c. turcă: yaver (Türkçe)

Referințe

• DEX '98 via DEX online