adora
Etimologie
Din franceză adorer < latină adorare.
Pronunție
- AFI: /a.ˈdo.ɾa/
Verb
Conjugarea verbului adora | |
Infinitiv | a adora |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ador |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să adore |
Participiu | adorat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a iubi în cel mai înalt grad, fără limită, a avea un cult pentru cineva sau ceva
- a slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti.
Sinonime
- diviniza, idolatriza, venera, (înv.) cinsti, slăvi
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a diviniza