albastru
Etimologie
Din latină albaster
Pronunție
- AFI: /al'bas.tɾu/
Substantiv
Declinarea substantivului albastru | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | albastru | albastre |
Articulat | albastrul | albastrele |
Genitiv-Dativ | albastrului | albastrelor |
Vocativ | albastrule | albastrelor |
- una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată între verde și indigo.
culoarea albastru:
Cuvinte compuse
Adjectiv
Declinarea adjectivului albastru | ||
Singular | Plural | |
Masculin | albastru | albaștri |
Feminin | albastră | albastre |
Neutru | albastru | albastre |
- de culoarea cerului senin.
- Culoarea albastră.
- (fig.) melancolic, trist.
Sinonime
- (Olt.) turchez
Cuvinte derivate
Expresii
- Inimă-albastră = a) suflet trist, p. ext. tristețe, jale; b) necaz, mânie, furie
- Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil
- (fam.) E (cam) albastru = e (cam) rău, (cam) neplăcut, situația e (cam) dificilă
Traduceri
de culoarea cerului senin
|
|