alcătuire

română

Etimologie

Din a alcătui.

Pronunție

• AFI: /al.kə.tuˈi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului alcătuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	alcătuire	alcătuiri
Articulat	alcătuirea	alcătuirile
Genitiv-Dativ	alcătuirii	alcătuirilor
Vocativ	alcătuireo	alcătuirilor

1. acțiunea de a (se) alcătui și rezultatul ei; întocmire, compunere, constituire, alcătuială.
2. compoziție, structură.

Sinonime

• 1: alcătuială, aranjament, așezare, compunere, constituire, creare, dispunere, distribuție, întocmire, rânduială, structură
• 3: componență, formație, structură

Cuvinte apropiate

• alcătui

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online