constituire
română
Etimologie
Din a constitui.
Pronunție
- AFI: /kon.sti.tu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului constituire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | constituire | constituiri |
| Articulat | constituirea | constituirile |
| Genitiv-Dativ | constituirii | constituirilor |
| Vocativ | constituire | constituirilor |
- acțiunea de a (se) constitui; alcătuire, formare; întemeiere, înființare, organizare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online