amarant

Vezi și : Amarant

Amarant

română

Etimologie

Din franceză amarante, care provine din latină amarantus < greacă antică ἀμάραντος (amárantos, „care nu se decolorează, nepieritor”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului amarant
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	amarant	amaranți
Articulat	amarantul	amaranții
Genitiv-Dativ	amarantului	amaranților
Vocativ	-	-

(bot.) (Amaranthus) plantă erbacee cu inflorescență în formă de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albe.
(p.ext.) colorant roșu-albăstrui.

Cuvinte derivate

amarantă

Cuvinte apropiate

amarantacee

Vezi și

Traduceri

plantă; floare

catalană: amarant (català) m.
cehă: laskavec (čeština) m.
coreeană: 비름 (한국어) (bireum)
engleză: amaranth (English)
finlandeză: revonhäntä (suomi)
franceză: amarante (français) f.
germană: Amarant (Deutsch)
greacă: αμάραντο (Ελληνικά) (amáranto) n.
hindi: चौलि (हिन्दी) (cauli)
irlandeză: amarantas (Gaeilge) m.
italiană: amaranto (italiano) m.
japoneză: アマランス (日本語) (amaransu), アマランサス (日本語) (amaransasu)

maghiară: amaránt (magyar), disznóparéj (magyar)
malayalam: അഗത്തി (മലയാളം) (agatti)
nahuatl: huauhtli (Nāhuatl)
navaho: tłʼohdeeí hoshí (Diné bizaad)
neerlandeză: amarant (Nederlands) m.
persană: آمارنطون‎ (فارسی) (âmârantun)
poloneză: szarłat (polski) m.
portugheză: amaranto (português) m.
rusă: щирица (русский) (ščiríca) f., амарант (русский) (amaránt) m.
slovenă: ščír (slovenščina) m., amaránt (slovenščina) m.
spaniolă: amaranto (español) m.
suedeză: amarant (svenska) c.

Referințe

DEX online

catalană

Variante

amaranto

Etimologie

Din latină amarantus < greacă antică ἀμάραντος (amárantos, „care nu se decolorează, nepieritor”).

Pronunție

(occidental) AFI: /a.maˈɾant/
(central) AFI: /ə.məˈɾan/
(oriental) AFI: /ə.məˈɾant/

Substantiv

amarant m., amarants pl.

(bot.) amarant

Cuvinte derivate

Etimologie

Din amarar.

Verb

forma de participiu prezent pentru amarar.

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=amarant&oldid=944700”