(français)

Etimologie

Atestat în secolul al XIV-lea; din italiană ambasciatore, care provine din ambasciata („ambasadă”); echivalent cu ambassade +‎ -eur. Inevitabil din latină ambactus („vasal, servitor, serv”).

Pronunție

  • AFI: /ɑ̃.ba.sa.dœʁ/


Substantiv

ambassadeur m., ambassadeurs pl.

  1. (diplom.) ambasador
    L'ambassadeur tient le rang le plus élevé dans la représentation diplomatique des états.
  2. (p.ext.) ambasador, reprezentant, delegat
    Les ambassadeurs que les Scythes envoyèrent à Darius.
  3. (fig.) mesager, curier
    Vous ne pouviez envoyer un plus habile ambassadeur.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





(Nederlands)

Etimologie

Împrumutat din franceză ambassadeur.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ambassadeur
m. Singular Plural
Substantiv ambassadeur ambassadeurs
Diminutiv ambassadeurtje ambassadeurtjes
  1. (diplom.) ambasador
  2. (p.ext.) ambasador, reprezentant, delegat
    Paul van Vliet is lange tijd ambassadeur van UNICEF geweest.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe