anafură

română

Variante

• anaforă
• nafură

Etimologie

Din neogreacă ἀναφορά (anaforá, „relatare”), în primul său sens ar fi putut intra prin intermediul slavă (a)nafora.

Pronunție

• AFI: /a'na.fu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului anafură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	anafură	anafure
Articulat	anafura	anafurele
Genitiv-Dativ	anafurei	anafurelor
Vocativ	anafură	anafurelor

1. bucățele de prescură care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online