anagramă
română
Etimologie
Din franceză anagramme.
Pronunție
- AFI: /a.na'gra.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului anagramă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | anagramă | anagrame |
| Articulat | anagrama | anagramele |
| Genitiv-Dativ | anagramei | anagramelor |
| Vocativ | anagramă | anagramelor |
- schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a unei fraze pentru a obține un alt cuvânt sau o altă frază.
- cuvânt obținut prin această schimbare.
- joc distractiv care folosește acest procedeu.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online