ancablură

română

Etimologie

Din franceză encablure.

Pronunție

• AFI: /an.ka'blu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului ancablură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ancablură	ancabluri
Articulat	ancablura	ancablurile
Genitiv-Dativ	ancablurii	ancablurilor
Vocativ	ancablură	ancablurilor

1. unitate de măsură pentru lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carabanul

Referințe

• DEX '98 via DEX online