ancoraj

română

Etimologie

Din ancoră + sufixul -aj (după franceză ancrage, italiană ancoraggio).

Pronunție

• AFI: /an.ko'raʒ/

Substantiv

Declinarea substantivului ancoraj
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ancoraj	ancoraje
Articulat	ancorajul	ancorajele
Genitiv-Dativ	ancorajului	ancorajelor
Vocativ	ancorajule	ancorajelor

1. ancorare.
2. loc unde se ancorează.
3. ansamblu de piese care servește la ancorare.
4. sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online