anina

română

Etimologie

Din latină *anninare (< ad + * ninna „leagăn”).

Pronunție

• AFI: /a.ni'na/

Verb

Conjugarea verbului anina
Infinitiv	a anina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	anin
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să anine
Participiu	aninat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (pop.) a agăța.
2. (v.refl.) (fig.) (rar) a se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva).

Cuvinte derivate

• aninare
• aninătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online