Variante

Etimologie

Din latină *accaptiare (< captiare, "a prinde").

Pronunție

  • AFI: /a.ˈɡə.ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) agăța
Infinitiv a (se) agăța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) agăț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) agațe/agățe
Participiu agățat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc.; a spânzura.
    Am agățat giaca pe un cârlig.
    Agăț paltonul în cui.
  2. a prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe.
  3. (v.refl.) (despre țesături) a se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit.
  4. (fam.) a acosta o persoană (de sex opus).
  5. (v.refl.) a se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona.
    Se agață de crengi ca să nu cadă.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe