agăța
Variante
Etimologie
Din latină *accaptiare (< captiare, "a prinde").
Pronunție
- AFI: /a.ˈɡə.ʦa/
Verb
Conjugarea verbului (se) agăța | |
Infinitiv | a (se) agăța |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) agăț |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) agațe/agățe |
Participiu | agățat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc.; a spânzura.
- Am agățat giaca pe un cârlig.
- Agăț paltonul în cui.
- a prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe.
- (v.refl.) (despre țesături) a se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit.
- (fam.) a acosta o persoană (de sex opus).
- (v.refl.) a se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona.
- Se agață de crengi ca să nu cadă.
Sinonime
- 1: (se) atârna, (se) prinde, (se) spânzura, (se) suspenda, (livr.) (se) acroșa, (pop.) (se) anina, (se) zgrepțăna, (reg.) (se) tăgârța, (prin Munt.) (se) atăgârța, (Transilv.) (se) împrinde
- 5: se apuca, se atârna, (reg.) se tagârța
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a atârna
|