apendice

română

Etimologie

Din franceză appendice < latină appendix, appendicis.

Pronunție

• AFI: /aˈpen.di.ʧe/

Substantiv

Declinarea substantivului apendice
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	apendice	apendice
Articulat	apendicele	apendicele
Genitiv-Dativ	apendicelui	apendicelor
Vocativ	apendice	apendicelor

1. mică prelungire a tubului intestinal, în partea de jos a cecului.
2. parte secundară a unui obiect, care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia.
3. adaos, anexă, supliment la o publicație.
4. (fon.) element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online