apertură
română
Etimologie
Din franceză aperture, italiană apertura.
Pronunție
- AFI: /a.per'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului apertură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | apertură | aperturi |
| Articulat | apertura | aperturile |
| Genitiv-Dativ | aperturii | aperturilor |
| Vocativ | apertură | aperturilor |
- (fon.) grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii sunetelor.
- (anat.) grad de deschidere a unei cavități.
- (fot.) unghiulație.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online