apretură

română

Etimologie

Din germană Appretur, franceză apprêture.

Pronunție

• AFI: /a.pre'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului apretură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	apretură	apreturi
Articulat	apretura	apreturile
Genitiv-Dativ	apreturii	apreturilor
Vocativ	apretură	apreturilor

1. apretare; (p.ext.) totalitatea operațiilor (fierbere, înălbire, călcat, apretare etc.) la care este supus un material textil în vederea finisării lui.
2. (concr.) întreprindere, local, instalație în care se efectuează apretura.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• apertura
• reapărut

Referințe

• DEX '98 via DEX online