apretură
română
Etimologie
Din germană Appretur, franceză apprêture.
Pronunție
- AFI: /a.pre'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului apretură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | apretură | apreturi |
| Articulat | apretura | apreturile |
| Genitiv-Dativ | apreturii | apreturilor |
| Vocativ | apretură | apreturilor |
- apretare; (p.ext.) totalitatea operațiilor (fierbere, înălbire, călcat, apretare etc.) la care este supus un material textil în vederea finisării lui.
- (concr.) întreprindere, local, instalație în care se efectuează apretura.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online