apoteoza

română

Din franceză apothéoser.

Conjugarea verbului apoteoza
Infinitiv	a apoteoza
Indicativ prezent pers. 1 sg.	apoteozez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să apoteozeze
Participiu	apoteozat
Conjugare	I

(v.tranz.) (în antichitatea greco-romană) a trece un erou sau un împărat în rândul zeilor.
(v.tranz.) (fig.) a aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva).