appel
(English)
Etimologie
Din franceză appeler.
Pronunție
Substantiv
appel, pl. appels
- (în scrimă) acțiunea de-a lovi podeaua cu piciorul din față, cu scopul de a câștiga un avantaj prin distragerea, timorarea, dezechilibrarea sau inducerea în eroare a adversarului.
Referințe
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului appel | ||
m. | Singular | Plural |
Substantiv | appel | appels / appelen |
Diminutiv | appeltje | appeltjes |
appel m.