arbora

română

Etimologie

Din franceză arborer.

Pronunție

• AFI: /ar.bo'ra/

Verb

Conjugarea verbului arbora
Infinitiv	a arbora
Indicativ prezent pers. 1 sg.	arborez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să arboreze
Participiu	arborat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a înălța un steag, un pavilion pe o clădire, pe catargul unei nave etc.
2. (v.tranz.) a monta catargele unei nave.
3. (v.tranz.) (fig.) a se comporta sau a se îmbrăca cu ostentație.

Cuvinte derivate

• arborare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online