arin
Vezi și : Arin, Arın, ARIN |
Variante
Etimologie
Din latină alnīnus (< alnus) < din proto-indo-europeană *al („arin”). Înrudit cu aromână anin, arin, franceză aulne, italiană alno și spaniolă alno.
Pronunție
- AFI: /a'rin/
Substantiv
Declinarea substantivului arin | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | arin | arini |
Articulat | arinul | arinii |
Genitiv-Dativ | arinului | arinilor |
Vocativ | arinule | arinilor |
- (bot.) (Alnus) arbore sau arbust ce crește în locuri umede și are frunze ovale, dințate, flori verzui-roșietice, dispuse în amenți.
Sinonime
- (bot.) (prin Transilv.) arinde
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Paronime
Traduceri
arbore; arbust
|
|
Referințe
Etimologie
Confer anin.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
- ortografie alternativă pentru anin.