armée
Vezi și : armee, Armee |
(français)
Etimologie
Din franceză medie armee, forma de participiu trecut la feminin singular pentru armer.
Atestat în franceză pentru prima dată în jurul anului 1370 (dar nu în anglo-normandă), împrumutat prin anglo-normandă din latină armāta („armată”), forma de participiu trecut la neutru plural pentru armō („a arma, a înarma”) < din arma („arme”). Este dublet al lui armada.
Pronunție
- AFI: /aʁ.me/
Substantiv
armée f., armées pl.
- (mil.) armată
- (mil.) forțe armate
Sinonime
- 1: (mil.) (înv.) ost
- 2: (mil.) arme, force, force navale, force terrestre, force d'intervention
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Etimologie
Din armer.
Verb
- forma de participiu trecut la feminin singular pentru armer.
Etimologie
Din armé.
Adjectiv
- forma de feminin singular pentru armé.