arma
Etimologie
Din franceză armer < latină armare. Confer italiană armare.
Pronunție
- AFI: /ˈaɾ.ma/
Verb
| Conjugarea verbului (se) arma | |
| Infinitiv | a (se) arma |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) armez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) armeze |
| Participiu | armat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei.
- (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) înarma.
- a dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența.
- a consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături.
- a lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar.
Sinonime
- 2: (se) înarma
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Traduceri
a (se) înarma
Etimologie
Din armă.
Pronunție
- AFI: /ˈaɾ.ma/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru armă.
Referințe
(català)
Etimologie
Din latină arma.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
arma f.
(italiano)
Etimologie
Din latină arma.
Pronunție
- AFI: /ˈar.ma/
Substantiv
arma f., armi pl.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
(Latina)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului arma | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ | arma | ' |
| Genitiv | ' | ' |
| Dativ | ' | ' |
| Acuzativ | ' | ' |
| Ablativ | ' | ' |
| Vocativ | ' | ' |
(occitan)
Etimologie
Din latină arma.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
arma f.
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
- a (se) arma
Etimologie
Din latină arma.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
arma f.
(español)
Etimologie
Din latină arma.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
arma f., armas pl.