aromân
română
Etimologie
Din armân (moștenit din latină romanus), modificat după român.
Pronunție
- AFI: /a.ro'mɨn/
Substantiv
| Declinarea substantivului aromân | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | aromân | aromâni |
| Articulat | aromânul | aromânii |
| Genitiv-Dativ | aromânului | aromânilor |
| Vocativ | aromânule | aromânilor |
- persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român; care vorbește dialectul aromân; care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia).
- Aromânii se află în sudul Peninsulei Balcanice.
Sinonime
- macedoromân, (rar) macedonean
Cuvinte derivate
Traduceri
persoană care face parte din populația de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice
Adjectiv
| Declinarea adjectivului aromân | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | aromân | aromâni |
| Feminin | aromână | aromâne |
| Neutru | aromân | aromâne |
Sinonime
Traduceri
care aparține populației de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice