sud

română
Etimologie
Din franceză sud, confer italiană sud.
Pronunție
- AFI: /sud/
Substantiv
Declinarea substantivului sud | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | sud | invariabil |
Articulat | sudul | invariabil |
Genitiv-Dativ | sudului | invariabil |
Vocativ | ' | ' |
- unul dintre cele patru puncte cardinale aflat în partea opusă nordului.
- Spre sud se zărea soarele.
- parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc., așezată spre sud.
- popoare, populații care locuiesc în sud.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adj.) De sud = sudic.
Traduceri
punct cardinal opus nordului
|
|
Referințe
catalană
(català)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
sud
franceză
(français)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
sud
interlingua
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
sud
italiană
(italiano)
Etimologie
Din franceză sud.
Pronunție
- AFI: /'sud/
Substantiv
sud m., invariabil
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
malteză
(Malti)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
sud