arrotino

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul arrotare („a ascuți cuțitul, a șlefui”).

Pronunție

• AFI: /arroˈtino/

Substantiv

arrotino m., arrotini pl.

1. (metal.) tocilar, ascuțitor

Cuvinte derivate

• arrotina

Cuvinte apropiate

• arrota
• arrotabile
• arrotamento
• arrotare
• arrotarsi
• arrotata
• arrotato
• arrotatore
• arrotatura
• ruota

Etimologie

Din arrotare.

Verb

1. forma de persoana a III-a plural la prezent indicativ pentru arrotare.
2. forma de persoana a III-a plural la imperativ pentru arrotare.

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario